Copilul meu,

Am promis (tie, mie si Universului cred) ca, in fiecare an, de ziua ta, iti scriu/ scriem o scrisoare. Am inceput bine (vezi mai jos), dar anul trecut deja am dat de prima greutate. Pur si simplu nu am  fost capabila sa leg 3 cuvinte. Si de altfel eu leg fooooarte multe cuvinte cu usurinta.

Azi insa, cand implinesti 2 ani, vreau sa repar greseala. Iti scriu. Ca sa stii tu si ca sa nu uitam noi.

Cand o sa ajungi la scoala o sa inveti despre timpurile verbelor. Este unul care se numeste “mai mult ca perfectul”. Asa esti tu acum la 2 ani. Desi, tot la scoala o sa inveti ca, teoretic, perfectiunea nu are termen de  comparatie. Practic, tu ai grija sa ne demonstrezi in fiecare zi ca perfectiunea nu doar exista, ci si ca este depasita.

Esti un copil frumos, curios si inteligent. Nu scoti aproape nici o vorbulita la varsta asta, dar te faci perfect inteles fara cuvinte. Nu ai nevoie de cuvinte. Si am inteles ca nici noi nu avem ca sa te intelegem. Primul tau cuvant a fost “mama”, urmat la scurt timp de deja omniprezentul “vrum-vrum”. Pentru ca da, mami, tu iubesti masinile. Toate. Indiferent de: culoare, marime, zgomot, material, etc. Si faptul ca exista ceva numit masina de spalat (de rufe, de vase, de ce-o fi) este tot o “vrum-vrum”. Cainii, toti, sunt “bobo”. Ne arati cu  o miscare eleganta ca vrei unt  pe paine sau biscuiti rasi. Si iti place foarte tare sa te speli pe dinti (bine, de fapt, iti cam place ce gust are pasta de dinti, dar in tot raul si un bine, nu trebuie sa ne certam cand trebuie sa te speli pe dinti).

Ai personalitate. Multa. Mananci cat vrei si cand vrei. Esti suparat nevoie mare  daca nu ti-ai facut somnul sau daca te prinde ora ta de somn si nu esti deja in pijamale. Esti dragastos si empatic. Dai pupic si imbratisezi, la cerere sau nu. Ne topim de dragul tau!

Iti zic, mami, ca si daca se puteau face copii la comanda nu cred ca reuseam sa avem unul asa fain ca tine! Pentru ca esti cel mai fain! Si nu stiu daca doar am fost noi niste parinti foarte norocosi sau poate, totusi (cel putin asa speram in adancul sufletului nostru) facem si noi ceva bine (daca nu foarte bine).

Nu e usor intotdeauna, dar venirea ta pe lume ne-a facut pe noi, cei ce iti suntem parinti, sa ne intrebam, sa ne chestionam si sa aflam raspunsuri nu doar despre noi, ci si despre lume. Cred cu tarie ca prezenta ta in vietile noastre ne face sa fim oameni mai buni. Mai intelegatori, mai rabdatori, mai iubitori, mai empatici. Iar astea sunt lectii foarte importante pe care, uite, tu, pe cat de mic esti, le dai cu usurinta si naturalete unor oameni care, poate, le-au pierdut pe drumul vietii.

Iar pentru asta iti multumim.

Iti multumim ca esti si ca ne-ai ales sa iti fim parinti.

Mami si tati